joi, 2 noiembrie 2017

Vacanță în Cipru (I)

La aproape 3 săptămâni de când ne-am întors, mă învrednicesc și eu să scriu despre vacanța noastră din Cipru.
Așa cum cred?! că am spus, a durat de la sfarșitul lunii septembrie până pe 14 octombrie când ne-am întors acasă plini de regrete, mai ales din cauza vremii de vară care mai era încă acolo, la noi fiind deja toamnă în toată regula.
Am stat la Larnaca, într-un apartament închiriat pe booking.com, 104 Frixos Roula Court, unde a fost excelent. Chiar vizavi de bloc este un supermarket foarte bun, cu prețuri decente Petros Supermarket, de unde cumpăram în fiecare dimineață pâine proaspătă, lapte, fructe.

credit foto: www.booking.com



credit foto: www.booking.com

credit foto: www.booking.com


cutia de bun venit

În zilele ce au urmat ne-am plimbat, am făcut plajă, am mâncat bunătăți, ne-am dus la pomul lăudat cu sacul (adică la restaurantul Militzis) și am plecat flămânzi, dar ușurați de o sumă consistentă...

pe Piale Pașa



Minaretul geamiei Kebir

Athinon Ave. de-a lungul promenadei Finnikoudes


Plaja Finnikoudes și castelul

rodii

sediul Poliției din Larnaca

aceeași clădire a poliției

o casă care mi-a plăcut



"cantina socială" de la restaurantul Psarolimano :)

un soi de struguri de care am tot cumpărat cât am stat acolo, deși nu erau tocmai ieftini (2.90 euro/kg)

o altă casă care mi-a plăcut

Biserica Sfântul Lazăr by night

promenada Finnikoudes, noaptea

chioșcul unui omonim :P
Plajă am făcut la Kastela Beach, o plajă până la care făceam de acasă cca. 10 minute și care, înafara unui soi de turiști mai estici decât noi, care se purtau de parcă doar ei existau acolo și se mirau că nu înțelegi ce spun atunci când ni se adresau, totul era perfect. 2 șezlonguri erau 5 euro, fără vânzători ambulanți, însă cu priveliștea oferită de avioanele care survolau la joasă înălțime marea, la aterizare/decolare, deoarece aeroportul Larnaca este nu departe.



Nu pot să nu vă spun că Larnaca, și Ciprul in general, e țara pisicilor. Oriunde te uiți vezi măcar o pisică. Sunt îngrijite, hrănite, însă, din păcate, nu sunt sterilizate , așa că sunt o groază de pisici cu puiuți vulnerabili la trafic :(
Chiar la plaja Kastela, pe dig, printre pietrele mari, își aveau casă câteva pisici, iar motănoiul din poze era cel mai îndrăzneț. L-am zărit chiar cotrobăind într-o geantă de plajă a cărei proprietară era în mare :D

mascota plajei Kastela
aici dornic de alint, rezemat de piciorul meu

Apa era foarte caldă, puțin adâncă până, hăt, departe de mal. Ce mai, o plăcere să te bălăcești în ea.
Mâine revin cu relatări despre excursia la Lefkara :)

luni, 25 septembrie 2017

E toamnă iar

De când nu am mai scris nimic, a venit toamna. Pe bune, nu doar calendaristic :( Azi dimineață erau doar 9 grade și o ceață groasă.


În timpul cât nu am mai scris nimic, mi-am operat deviația de sept și am scăpat de dependența de Bixtonim. Nu a fost deloc ușor pentru că vreo două săptămâni după operație am respirat numai pe gură, iar noaptea era un chin. Însă a trecut, și acum, deși mai am perioade cu nas ușor înfundat din cauza schimbărilor bruște de temperatură (ziua cald/noaptea frig), nu am nevoie de picături.
Vara asta, în schimb, față de alte veri, am citit mai mult, grație unei subscripții gratuite de 2 luni pe scribd. Recent am terminat prima carte, Prietena mea genială, din Tetralogia napoletană a Elenei Ferrante, mult lăudată, dar care pe mine nu m-a impresionat defel. Nici nu știu dacă să mai continuu cu celelalte cărți din serie, sau să mă las păgubașă.
Mi-a plăcut mult, în schimb, Medeea și copii ei, o carte scrisă de Ludmila Ulițkaia. În rest, chestii ușurele, de vară, mai mult de palmares, decât pentru a mă îmbogăți cumva.
Acum citesc Zile întunecate de Yrsa Sigurdardottir, un policier scandinav destul de palpitant.
Zilele astea, duc un mic război cu Facebook pentru a-l obliga pe unul, Remus Istrate,  să șteargă de pe wall-ul lui o poză făcută de mine și postată aici prin 2012, poză în care este Bambu pe fundal de Palas și hotel Internațional în construcție. L-am avertizat că e poza mea și inițial, idiot fiind, mi-a lăudat motanul, fără a se prinde că interpelarea mea cu "am motan frumos, nu-i așa?" și link către articolul de pe blog era menit a-i atrage atenția că poza aia e a mea și n-are acceptul meu s-o preia. Ulterior, a intrat pe blog, și a sters postarea mea de pe wall-ul lui, nu și poza lui Bambu :(
Cu ajutorul Monicăi, sper să-i conving pe cei de la Facebook să acționeze.
În rest, fac deja bagaje pentru cele două săptămâni în Cipru, unde e încă vară  :)
Mai vin.

luni, 14 august 2017

Am testat SLEMOL

Nu a trecut decât un an de când mă lăudam aici că am slăbit 10 kg. și că mă simt foarte bine, și că n-a fost foarte greu... Da, dar nici nu m-a ținut foarte mult, pentru că peste iarnă, lipsa de mișcare, pofte diverse de chestii de ronțăit și-au pus amprenta și, iată-mă azi cu aproape aceeași greutate de la care am plecat când am ținut dietă. Partea proastă e că nici nu am mai găsit motivație, cum a fost anul trecut, ca în primăvara să reduc cantitatea de alimente care, cel puțin anul trecut, a avut efectul scontat.
81,9 kg!
Toată vara asta am avut undeva pe la 78-79 de kg. și m-am complăcut așa. Însă recent, am avut un șoc când am vrut să mă îmbrac cu o bluză nouă, cumpărata prin iunie, și care acum pocnește pe mine :(
Cum primisem spre testare de la Brander.ro și Ayurmed.ro suplimentul alimentar SLEMOL, am hotărât să încerc din nou o dietă și, în plus să mă ajut și de SLEMOL.
Conform site-ului Ayurmed.ro, produsul conține:

Garcinia cambogia (Vilayati imli), extract de fructe            225 mg
Commiphora mukul (Guggul), rasina                                 75 mg
Tinospora cordifolia (Giloy), extract de tulpina                    25 mg
Piper longum (Piper indonezian), pulbere de fructe             25 mg
Glycyrrhiza glabra (Lemn dulce), pulbere de radacina         25 mg
Zingiber officinalis (Ghimbir), pulbere de rizom                  25 mg
Terminalia chebula (Haritaki), pulbere de fructe                 25 mg
Terminalia belerica (Bibhitaki), pulbere de fructe               25 mg
Phillanthus emblica, pulbere de fructe                               25 mg
Acacia arabica (Guma acacia - excipient)                           25 mg

Am luat SLEMOL timp de aproape 2 săptămâni (10 zile, mai precis) și am renunțat pentru că, din păcate, aveam niște reacții adverse destul de neplăcute, respectiv, la circa o oră, două, după ce înghițeam cele două tablete, deși mâncam, mă apuca o amețeală de nu mă puteam ține pe picioare.
O să vă întrebați de ce am persistat să iau produsul timp de 10 zile. Pentru că, inițial, am crezut că amețeala poate fi de la ochi. Și atunci, m-am programat la un control oftalmologic, în urma căruia nu s-a depistat nici o problemă de natură să-mi dea amețeli. Așa că am renunțat să mai iau produsul și, tot de atunci, au încetat și amețelile.
Cel mai probabil, a fost o reacție la ceva din compoziția produsului. Deci, în cazul meu, nu numai că nu a funcționat nicicum, ba chiar mi-a și dăunat, din fericire cu urmări reversibile. 
Aceasta relatare este după experiența mea personală cu produsul SLEMOL. 

luni, 10 iulie 2017

Vacanță în Corfu (4)

Cred că-i timpul să închei epopeea asta cu Corfu, că poate v-ați plictisit deja.
Chiar eu a trebuit să recitesc precedentele episoade, nu de alta, dar riscam să repet aceleași chestii :P
Cum vă spuneam, am stat la Summerlife Apartment, un complex de vile aflat în capătul Rodei, spre Acharavi. De la proprietate până în centrul satului Roda făceam cam 15-20 de minute, mers ușor, de plimbare. Faptul că este la distanță de centru face să fie un loc liniștit, unde dimineața devreme auzeai cocoșii cântând și doar uneori se auzea muzica și vocea animatorului de la complexul Roda Garden Village, aflat în apropiere. Plaja din capătul aleii pe care este complexul este cu pietre, pietre fiind și în apă, la mal. La 300-400 de metri, însă, este plaja de nisip lată, cu șezlonguri sau fără :)
Cine nu dorește să stea pe șezlong, poate sta pe prosopul propriu sau pe saltea de apă, fără probleme. Noi am ales să stăm pe saltele, însă după vreo câteva zile, după o conversație plăcută purtată în timp ce își supraveghea nepoții care se bălăceau în mare, domnul mai vârstnic care era proprietarul restaurantului New Port, ne-a invitat să folosim șezlongurile lui, "for free" și chiar a insistat :)

vedere din balcon, spre dealuri, opusă țărmului mării

A fost cea mai faină cazare ever, la asta contribuind decisiv și atitudinea proprietarilor față de noi. Amabili și prietenoși, fără acele zâmbete false specifice celor care vor să mai scurgă un ban de la tine, Eleni și familia prezentă compusă din cei doi copii, mama, unchiul și nu în ultimul rând, cel mai prietenos cățel întâlnit vreodată de mine, Dias, ne-au făcut o vacanță grozav de plăcută. Chiar și faptul că, de câteva ori pe durata șederii noastre, Eleni ne-a adus castraveți și ardei din mica grădiniță îngrijită de mama ei, a făcut să ne simțit niște clienți speciali :) Mai mult, la plecare am fost duși cu mașinile la autobuzul care pleca spre Corfu Town, locul de întâlnire cu autocarul Memento Bus. Zic cu mașinile, că au fost două. Eleni cu Opelul ne-a dus pe noi, iar Yia-yia (bunica!:) ), ne-a dus bagajele cu camioneta, iar la plecare a claxonat vesel ca la nuntă, de ai fi zis că și-a condus niscaiva rude dragi, fapt ce ne-a impresionat mult :)
Dias, cel mai dulce cățel

draga de Eleni, cu bagajele noastre

o poză de bun rămas :)

Cu o zi înainte de plecare, am dat o tură prin Acharavi, de una singură, drum per-pedes de cca. 30 de minute, ocazie cu care pe drum am tot pozat case care mi-au plăcut, deși unele păreau nelocuite,





și un paznic care stătea la gard :D



Cum v-am promis, să vă zic  și de revistele cu cadou cumpărate. Din păcate, de data asta n-am cumpărat decât două, pentru că nu aveau cadouri tentante, iar din revista în sine nu mă aleg decât cu uitatul la poze :)


Deci, am cumpărat doar Madame  Figaro cu insert o mascara Bourjois, pe care la venirea în țară am dat-o cadou, și Mirror, cu o ojă Elixir, un brand grecesc. Am folosit-o deja o dată și e destul de faină. 


Apusul în Roda în ultima seară



La revedere, Corfu! Așteaptă-ne că venim la anul!

























Pentru că am fost întrebată, fac un mic UPDATE articolului, cu câteva precizări referitoare la Roda. 
Așadar, apartamentele/camerele de la Summerlife Apt. sunt cu self-catering, în acest sens chicineta fiind destul de bine dotată. Înafara plitei electrice cu două ochiuri, mai sunt și cuptor cu microunde, toaster și kettle (cană de fiert apa, electrică). Deasemeni, sunt tot felul de vase, atât pentru gâtit, cât și farfurii, cești, pahare și tacâmuri.
Pe plajă, sezlongurile aparțin restaurantelor din imediata apropiere, deci dacă doriți se poate mânca, bea pe plajă. La ei sezlongurile sunt așezate pe plajă păstrând limita celor 6 m. de la mare spre țărm, fâșie care rămâne publică și unde se poate sta cu prosop/saltea. 
Pe plajă nu se aude muzică. Sau dacă este la restaurantele din zona, e destul de încet încât să nu deranjeze. Deasemeni, vânzătorii ambulanți sunt rari și vând doar fructe, plăcințele, mă rog, doar chestii de mâncare.
Sper că am răspuns tuturor întrebărilor :)


joi, 6 iulie 2017

Vacanță în Corfu (3) - Excursie în Albania

Așa cum v-am promis, revin cu impresii din scurta excursie făcută în Albania, la Saranda.
Am cumpărat-o de la aceeași agenție de la care am închiriat și mașina (HN Travel Roda), agenție pe care o recomand pentru că face discount-uri la excursii, are mașini noi pe care le închiriază la prețurile cele mai mici dintre toate agențiile din sat. Așa se face că pentru excursia în Albania am plătit câte 15 euro, când peste tot era 20 euro, iar pentru mașină (Kia Picanto cu aprox. 16000 km. la bord), am plătit 30 de euro pe zi (full insurance fără cauciucuri).
Dar să revin la călătoria în Albania și să vă spun că se poate intra în țară doar cu cartea de identitate, deși Albania nu face parte din UE, existând un acord cu UE în acest sens. De altfel, la sosirea în portul Saranda, polițistul de frontieră nu a făcut decât să ne salute, zâmbind, fără a controla documentele.
Am plecat dis de dimineață spre portul Corfu Town cu un autocar al Ionian Cruises și, odată ajunși acolo, am fost îndrumați către controlul de frontieră. Trecerea se face cam ca la aeroport, respectiv îți pui bagajele pe bandă, treci prin poartă și apoi îți este scanat documentul de identitate.
Am călătorit spre Saranda cu un vas care se numea Christina :) Uitam să vă spun că pe vas, chiar la urcare, ni s-a cerut o taxă de 10 euro de care fusesem înștiințată, reprezentând, spun ei, taxă portuară. Natura mea ușor conflictuală nu mi-a îngăduit să-i "iert", chiar dacă eram în vacanță, și ne-am contrat un pic referitor la faptul că voiau să-mi rețină chitanța care atesta că am plătit excursia. Le-am spus că e singurul document care dovedește că am plătit excursia, poate fi deductibilă (ei, da, blufam!), așa că nu văd de ce strâng aceste chitanțe. De fapt, bănui că le returnau agențiilor, care le ștornau, iar banii îi împărțeau între ei. Poate nu toate, însă o parte, sigur. Mai mult, nu le-a picat prea bine că am declinat oferta de a vizita Butrintul, deci nu am mai plătit încă 23 de euro, cât costa excursia asta. 


După aproximativ o oră și 10-20 de minute am ajuns în portul Saranda. Orașul se profila de pe mare ca fiind tare frumușel, terasat pe un versant, cu clădiri care arătau destul de bine.

Saranda, văzut de pe mare


De cum am debarcat, pentru că era deja 10 și ceva și ne era foame, am decis împreună cu prietena mea, Lușa, să mâncăm micul dejun undeva pe malul mării. Ne-am oprit la un restaurant pe malul mării unde am mâncat câte o salată grecească (bună și în cantitate foarte mare, aprox. 2 euro), câte o cafea turcească (foarte proastă!) și câte un fresh de portocale (bun).



Total 12 euro, adică foarte puțin față de prețurile din Grecia, unde doar o salată grecească într-o mult mai mică cantitate costă minim 5 euro.


După ce am mâncat, am pornit să hoinărim prin oraș. Frumușel, însă oamenii foarte prost îmbrăcați, nevorbitori de engleză (nici chiar basic),  mulți dubioși... Cum era sâmbătă la prânz,  cele mai multe magazine erau închise, însă, oricum, nici nu am fi avut ce să cumpărăm, pentru că absolut toate, chiar și cele mai cu ștaif vând doar haine și încălțăminte tip bazar. Am intrat într-un outlet care vindea Zara, Bershka etc. și era destul de populat cu clienți.

strada Flamurit transformată recent în stradă pietonală




La un moment dat am obosit, era și cald, și ne-am oprit să ne odihnim pe o bancă lângă Geamia Saranda, care avea lângă intrare un părculeț umbrit, cu bănci și... o pisică extrem de prietenoasă :)

Saranda Mosque






Cum plecarea era la ora 5 jumătate (greek time, Albania fiind cu o oră în urmă!), ne-am mai plimbat un pic, însă deja orașul era amorțit de căldură, oameni pe stradă vedeai doar ici și colo câte unul,



așa că, după câteva poze, am decis să ne întoarcem la restaurantul la care mâncasem dimineață și să luăm un prânz târziu, înainte de a ne întoarce în port.


Am mâncat câte o musaca enormă, gătită ca în România (adică cu multă carne și fără vinete), eu am băut o bere albaneză, iar prietena mea un pahar de vin, totul costând 16 euro.
Excursia asta a fost o experiență destul de plăcută care, însă, nu mi-a satisfăcut latura de shoppaholică, singura achiziție fiind o soluție pentru lentile de contact la oferta  (una full size+una travel size) și câteva fructe și legume care arătau chiar bio. Câte curiozități: în Saranda am întâlnit o mulțime de magazine tip aprozar cu fructe și legume care arătau ca și cum ar fi fost culese din grădină. Deși este evident că nu-s tocmai înstăriți, pe străzi se văd doar mașini Mercedes, Audi, BMW și doar câteva biete VW Golf. Nici vorbă de hârburile pe care le vezi pe toate drumurile Greciei.

parcare pe o stradă nu tocmai din centru

Moneda albaneză este leka, iar 1 euro = 133-140 leka, depinde de persoana care transformă :P  La cursul oficial, 1 euro e 133 leka



Ăștia-s ultimii bani, pe care i-am cheltuit gândindu-ne că sunt slabe șanse să mai revenim curând, ca să-i putem folosi.

În port, înainte de a ne îmbarca, n-am scăpat ocazia de a mă poza cu vasul Christina :D 


apoi, bye, bye, Albania!


Sper că v-a plăcut relatarea mea despre Albania. Am de gând să mai scriu un articol (final! :P) despre Corfu în care pomenesc și despre revistele cu cadou, așa că vă aștept să mai dați pe aici.